In acest loc, Valea Danului, s-a ridicat in 1811 prin stradania Episcopului Iosif I al Argesului, o biserica de zid, cunoscuta sub numele de „Cula din Valea Danului”, in locul alteia prea mica si de lemn, daramata de vreme si de oameni.
Biserica a fost asezata intr-o curte mare, imprejmuita cu zid de piatra. Intrarea in curte se face, printr-o usa cu o incuietoare foarte ingenioasa din anul 1796, (Draghiceanu Virgil) pe sub turnul clopotnitei, o constructie deosebita, a carei baza este sprijinita pe doua contraforturi. Masivitatea acesteia este accentuata atunci cand este privita dinspre nord, unde i s-a adaugat un turnulet care cuprinde scara de urcare in clopotnita.  Sub incaperea clopotelor este camera unde invatau copiii pe vremuri.
Biserica Sfantul Ierarh Nicolae si Sfanta Mucenita Filofteia din satul Valea Danului, fosta filiala a manastirii de la Arges, are o singura turla, iar sub strasina obisnuitul brau, mult inaltat, asa fel incat, spatul ramas a fost fragmentat sub forma unui sir de firide zugravite cu sfinti, evidentiate de albul peretilor, fapt care ii da lacasului de cult o maretie si o frumusete cu totul aparte.
O amprenta asupra sfantului locas reprezinta inscriptiile.
La toate acestea adaugand faptul ca aceasta biserica avea o pictura neobisnuita dar interesanta, facuta de mesterul taran Nicolae zugravul, – acesta fiind si zidarul lui Lecomte du Nouy – care a zugravit cativa sfinti, uneori cu deosebita expresie, adaugad interesantele vase din proscomidie si pronaos, pentru varsarea apei, lucrate in stil renascentist, adaugand influentele arhitecturii clasice la pilonii orientali ai bisericii, ajungem la deosebita si splendida tampla ce decora altarul si pronaosul acestei biserici. (Draghiceanu Virgil)
Iconostasul pe care Serban Cantacuzino, Domnul Tarii Romanesti (1678-1688) , il comanda spre a impodobi ctitoria Basarabilor din Curtea de Arges cu ocazia renovarii acesteia in anul 1682, este o veritabila capodopera de valoare universala.
Prin armonia proportiilor, prin bogatia decoratiei aurite si prin frumusetea picturii, iconostasul Bisericii Domnesti din Curtea de Arges este o lucrare de exceptie, opera a mesterilor chemati din lumea italo-cretana, care au lucrat apre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea pentru Cantacuzini si Constantin Brancoveanu. Ajutati de mesteri localnici, acestia au atins in lucrarile lor culmea expresiei artistice medievale romanesti.
De-a lungul timpului, sunt atestate mai multe interventii pe icoanele iconostasului sau chiar inlocuirea unora dintre acestea. In anul 1785, un pictor pe nume Polcovnicul Matei picteaza si semneaza mai multa icoane.
Dupa cutremurul din 1802, care a adus mari prejudicii Manastirii Curtea de Arges, aceasta a fost reparata iar vechea tampla inlocuita cu alta lucrare de mai mica valoare, disparuta intr-un incendiu.
In anul 1811 Episcopul de Arges ctitoreste o biserica la 3 km departare de manastire, in Valea Danului, unde va fi mutata veche tampla cantacuzina. Pentru a incapea in noul spatiu mai mic, s-au indepartat icoanele laterale si partea superioara a crucii. In ciuda amputarii sale, ansamblul a supravietuit pana in zilele noastre.
Construită în jur de 1811
Zidită cu sprijinul lui Iosif Iepiscop de Arges si al lui Meletie, iconomul Episcopiei care a fost ostenitor din început până s-au săvârsit (N. Stoicescu)
